Ianuarie 1993 - Scrisoarea Prea Fericitului Patriarh Teoctist adresată Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe surori
PREA FERICIREA VOASTRĂ, IUBIT FRATE INTRU HRISTOS ŞI ÎMPREUNĂ LITURGHISITOR
Aflându-ne la început de AN NOU - 1993 - adresez Sanctităţii (Prea Fericirii) Voastre cele mai bune sentimente de fraţească îmbrăţişare în Hristos Domnul.
După cum cunoaşteţi, prin destrămarea statului sovietic, printre statele ce şi-au dobândit independenţa se află şi Republica Moldova, ai cărei locuitori sunt în majoritate creştini ortodocşi români. De-a lungul veacurilor, clerul şi credincioşii din acest străvechi pământ românesc au aparţinut de Mitropolia Moldovei, recunoscută de Patriarhia Ecumenică încă din anul 1401, făcând, deci, parte integrantă din Biserica Ortodoxă Română.
Vitregiile istoriei au făcut însă ca această parte a pamântului românesc să cadă, între anii 1812-1918 şi apoi 1944-1991, sub stăpânirea Rusiei ţariste şi respectiv sovietice, şi supusă bisericeşte jurisdicţiei Bisericii Ortodoxe Ruse, fără ca Biserica Ortodoxă Română să-şi fi dat vreodată consimţământul.
Datorită acestei determinări bisericeşti din afara, românii ortodocşi din Basarabia - actualul stat independent Republica Moldova - au fost lipsiţi de drepturile lor fundamentale, precum folosirea limbii liturgice proprii, episcopi de acelaşi neam şi legături bisericeşti nemijlocite cu fraţii din Biserica Ortodoxă Română, şi au fost prigoniţi până la martiraj în timpul deceniilor de dictatura comunistă.
In 1991, după denunţarea de către toate statele lumii a Pactului Ribbentrop-Molotov, Republica Moldova îşi obţine independenţa, pentru a cărei recunoaştere pe plan internaţional am cerut ajutorul Prea Fericirii (Sanctităţii) Voastre, prin scrisoarea noastră din 11 septembrie 1991. După aceea, multi preoţi şi credincioşi în frunte cu Prea Sfintitul Episcop PETRU de Bălti şi-au manifestat dorinţa lor legitimă de a trece sub omoforul Bisericii Mame Ortodoxe Române, şi au hotărât reactivarea vechii Mitropolii a Basarabiei, înfiinţată în 1925 de Patriarhia română şi a cărei desfiinţare în 1944 de către autorităţile sovietice atee nu a fost niciodată recunoscută de Biserica Ortodoxă Română.
După constituirea statutară pe plan local a organismelor canonice de reactivare a Mitropoliei Basarabiei şi după declararea autonomiei acesteia înăuntrul Republicii Moldova, o delegaţie bisericească, reprezentând clerul şi credincioşii mireni, având în frunte pe Prea Sfinţitul Episcop PETRU de Bălţi, s-a prezentat la Patriarhia Română în ziua de 19 decembrie 1992. Aici au fost aduse documente valabile din punct de vedere bisericesc şi canonic, precum şi numeroase cereri din partea preoţilor şi credincioşilor ortodocşi români din Republica Moldova, prin care ei solicită să se ia act de hotdrârea lor de a reactiva Mitropolia Basarabiei, sub omoforul Bisericii Mame, aşa cum a fost ea inaintea ocupaţiei ţariste şi staliniste. În această situaţie, Patriarhia Română a găsit îndreptăţită această hotărâre sfântă şi a binecuvântat reactivarea Mitropoliei Basarabiei, condusă de Prea Sfinţitul Episcop PETRU, ca locţiitor, până la alegerea statutară a titularului, Prea Sfinţia Sa devenind membru al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.
Alăturat, Vă înaintăm Actul Sinodal şi Patriarhal care consfinţeşte cererea clerului şi credincioşilor ortodocşi români de reactivare a Mitropoliei autonome a Basarabiei din Republica Moldova.
Aducându-Vă la cunoştinţă cele de mai sus, Vă încredinţăm, Prea Fericirea (Sanctitatea) Voastră, că actul de binecuvântare acordat reactivării Mitropoliei Basarabiei, sub omoforul Bisericii Mame Ortodoxe Române, este un act reparator de adevăr şi dreptate istorică şi bisericească, ca şi expresie a unităţii spirituale a credincioşilor şi clerului ortodox român. Actul acesta nu exclude jurisdicţia Patriarhiei Moscovei peste credincioşii ortodocşi ruşi din Republica Moldova. Despre aceasta am purtat discuţii cu Sanctitatea Sa Patriarhul Alexei al II-lea la Constantinopol, in 15 martie a.c. şi rămânem cu convingerea că am procedat potrivit adevărului dumnezeiesc, iar în scrisoarea noastră către Sanctitatea Sa am stăruit să râmânem în dialog frăţesc şi în comuniune liturgică.
Încredinţându-Vă de dragostea Noastră, Vă facem urări de sănătate şi viaţă îndelungată Prea Fericirii (Sanctităţii) Voastre şi membrilor Sfântului Sinod al Bisericii Voastre.
Cu îmbrăţişare frăţească, împreună slujitor şi frate în Hristos Domnul.
TEOCTIST
PATRIARHUL ROMÂNIEI
PREŞEDINTE AL SFÂNTULUI SINOD AL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE
|
