Semnele apocaliptice
Vânturi rele, pierzătoare,
Ameninţă azi mereu
Pe popoarele smerite
Care cred in Dumnezeu.
Bate "Crivăţul" năprasnic,
De la Nordul Comunist,
Răspândind în toată lumea
"Dogmele" lui Anticrist.
Din Apus "Austrul" suflă,
Aducând cu el "Progres",
Care naşte necredinţă
Şi împrăştie eres.
De la Miazăzi mai tare,
"Băltăretul" s-a pornit
Şi, lovindu-se de "Crivăţ",
Pe cei negri i-a-nroşit.
Iar la Răsărit de soare
"Calul galben al lui Gog",
Spumegă şi se frământă
Cu "vlăstarii lui Magog".
Toţi vrăşmaşii cei de moarte
Se ridică mânioşi,
Vrând să piardă Sfânta Lege
Şi pe binecredincioşi!
Ucenicii stricăciunii
Forfotesc îngrozitor
Căutând să otrăvească
Pe sărmanul muritor.
Grabnic uneltesc pierzarea
Cei cu duhul "răzvrătit",
- Şi precum se vede, lumea
Nu-i departe de sfârşit. -
Urâciunea pustiirii
Şi-a găsit invăţăcei,
Care dăscălesc pe oameni
Ca să meargă după ei.
Sfântul Ioan Iacob Românul-Hozevitul
|
| |
|
Constantin BALACEANU-STOLNICI, Ziua, 3 august 2007
Dupa ce ani de zile s-a incercat discreditarea Patriarhului Teoctist, acum se incearca discreditarea BOR si chiar a viitorului Patriarh, afirmandu-se ca din cauza prezentei unor oameni politici si de afaceri in adunarea electorala, alegerea va fi politizata sau influentata si de Masonerie. Conform traditiei bizantine, mirenii contribuie la conducerea bisericii prin credinciosi alesi democratic de parohii pe criterii nepolitice. Cei ce fac astfel de afirmatii uita ca totalul membrilor mireni este minoritar, ca oamenii politici sunt relativ putini si ca nici un partid nu are puterea sa influenteze alegerile. Spre deosebire de alegerile celor cinci patriarhi de pana azi, in care politicul s-a implicat fatis, aceasta alegere de acum va fi prima nepolitizata.
| Părintelui nostru Teoctist, cu dragoste, din Tiraspol
In aceste zile de doliu e multă tristeţe jur. Inimile şi sufletele noastre plâng; plâng fiindcă a plecat de lângă noi Preafericitul Părinte Patriarh. Nimeni nu va putea şterge din sufletele noastre chipul drag al Părintelui nostru, care, ori de cite ori veneam la el in vizită, ne primea cu braţele deschise şi cu căldura sufletului său. Deseori, plecând spre Bucuresti, ne rugam la Bunul Dumnezeu să ne ajute să-l revedem pe cel drag inimilor noastre, pe Preafericitul Părinte.
Oare ştie cineva câte lucruri frumoase a făcut Preafericitul pentru noi, copiii şi profesorii români din Tiraspol? Ne simţeam bine acolo la el. »» continuare | O amintire si tilcul ei
Chipul plin de blindete si intelepciune stralumina ca intr-un asfintit inzapezit din cadrele unei icoane vechi. Glasul molatec, cerat, avea in catifelarea lui o energie ce-si tragea resursele dintr-o traire intensa.
Ochii scaparatori ai povestitorului creau un halou de taina, de emotie, in care ne scaldam toti cei aflati in acea incapere a Palatului Patriarhal, imparatind in ceturile clar-obscurului. Eram parca linga un foc, la un ceas noptatec, si ascultam vrajiti episcopi, preoti, calugari si mireni, povestea depanata dintr-un ghem de fir cu impletitura de aur si argint. »» continuare | Declaratia zilei
Ziua, 1 august 2007
Academia Romana: In cei peste 20 de ani de Patriarhat, PF Teoctist a desfasurat o bogata activitate de reconstruire, renovare si conservare a unor monumente istorice si de arta, ctitorind, intre altele, o biserica in satul sau natal. Ca teolog, a sustinut opera editoriala a Bisericii Ortodoxe Romane, publicand si o serie de lucrari personale dintre care patru volume de predici si studii, continuate cu "Pe treptele slujirii crestine" (12 volume) si "Slujind altarul strabun". Academia Romana pierde pe unul dintre cei mai distinsi membri ai sai, a carui amintire va ramane de nesters pentru intelepciunea si blandetea sa pline de har.
| Teoctist, ziditorul de Dumnezeu şi de neam românesc
(perspectivă basarabeană)
de Andrei Vartic
Poporul român, ortodox prin geneza sa, a avut noroc de Patriarhul Teoctist, un adevărat Ziditor de Dumnezeu, un iscusit apărător al unităţii naţionale în una din cele mai debusolate perioade ale existenţei sale moderne. Fiindcă, dacă e să privim cu seriozitate şi fără mânie în urmă, observăm că vremea marilor schimbări, de fapt a unor fracturi tragice ale fiinţei umane, care a marcat sfârşitul mileniului II nu doar politic, ci şi tehnologic, şi social, şi religios, nu ne-a prins nepregătiţi. »» continuare | La plecarea Patriarhului
Ioan GROSAN, Ziua, 1 august 2007
Cuvine-se acum, cand Patriarhul Teoctist a trecut la cele vesnice, sa spunem doua cuvinte. A avut Preafericitul, ca orice om, suisuri si coborasuri, fiindca a trebuit sa indure timp de trei ani (l986-l989) poate cea mai nefericita perioada din istoria Romaniei. Dar spiritul sau a triumfat in cele din urma, fiindca - cred eu - insusirea cea mai de pret a lui, a spiritului, a fost cea ecumenica. Ei ii datoram vizita cu adevarat istorica a Papei Ioan Paul al II-lea intr-o tara majoritar ortodoxa si tot ei si echilibrului sufletesc al Patriarhului ii datoram faptul imposibil de ignorat ca cearta pe lacasuri dintre ortodocsi si greco-catolici n-a luat proportii dramatice, cum, mutatis-mutandis, s-a intamplat in alte parti. Ecumenismul - aceasta este mostenirea fundamentala pe care ne-o lasa Teoctist si pe care trebuie s-o respectam si s-o imbogatim dupa puterile noastre.
Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca in pace.
|
Constantin BALACEANU-STOLNICI, Ziua, 1 august 2007
De abia dupa ce ne-a parasit, Parintele Patriarh Teoctist incepe sa fie pretuit pentru capacitatile manageriale si abilitatea politica cu care a gospodarit Biserica Ortodoxa Romana (BOR) in vremurile foarte grele ale ateismului comunist, dar si in cele ale tranzitiei, cand nu a fost iertat de ateii post-marxisti si de adversarii traditiilor noastre spirituale, reusind sa asigure BOR credibilitatea pe care o are. Va ramane in istorie pentru dialogul pe care l-a inceput cu Papa Ioan Paul al II-lea, pentru reactivarea Mitropoliei Basarabiei, pentru mentinerea unitatii si echilibrului intern al bisericii si pentru ca a orientat-o si spre obiective sociale de seama. Desi a patronat ridicarea a cateva mii de biserici si sute de manastiri, nu i-a fost ingaduit sa vada Catedrala Neamului, pentru care a luptat din rasputeri.
|
|
