Glasul păsărelelor
O, români din ţări străine,
Voi pribegi fiind ca noi,
Aţi scăpat de grea ruşine
Şi de groaznice nevoi!
Ţara voastră cea frumoasă
Şi-a schimbat acuma sorţii,
Căci potrivnicii din casă
I-au croit veşmântul morţii!
Nistrul azi şi Tisa plânge,
Şi Carpaţii plâng duios,
Revărsând pârâu de sânge
Către Dunăre, în jos.
Oltul sună "versul" jalnic
Dintre muntii ardeleni,
Iară Prutul plânge doina
Prin Moldova, pân-la Reni.
Toate apele năvalnic,
Se unesc apoi în cor,
Şi sunând un cântec jalnic,
Plâng durerea Ţării lor!
Iară Dunărea la vale,
Strânge dorul la hotar,
Şi umplându-se de jale,
Spune Mării, cu amar!
Sfântul Ioan Iacob Românul-Hozevitul
|
| |
|
| «« inapoi | |
O amintire si tilcul ei
Chipul plin de blindete si intelepciune stralumina ca intr-un asfintit inzapezit din cadrele unei icoane vechi. Glasul molatec, cerat, avea in catifelarea lui o energie ce-si tragea resursele dintr-o traire intensa.
Ochii scaparatori ai povestitorului creau un halou de taina, de emotie, in care ne scaldam toti cei aflati in acea incapere a Palatului Patriarhal, imparatind in ceturile clar-obscurului. Eram parca linga un foc, la un ceas noptatec, si ascultam vrajiti episcopi, preoti, calugari si mireni, povestea depanata dintr-un ghem de fir cu impletitura de aur si argint.Prea Fericirea Sa, Patriarhul Teoctist, isi aducea aminte, infierat pina-n adincuri, de un pelerinaj intimplat cu 55 de ani in urma, pe cind era Mare Eclesiarh la Catedrala Mitropolitana din Iasi. Primise misiunea, in acele vremuri amarnice de seceta, venite dupa pirjolul razboiului, sa iasa alaturi de alti slujitori ai bisericii cu moastele Sfintei Parascheva in pelerinaj prin Moldova sfirtecata de luptele abia oprite si lovite de uscaciunea aducatoare de foame. S-a pornit spre sud, prin tinuturile Vasluiului si Husilor, s-a urcat pe Valea Trotusului pina-n fortareata muntilor, s-a facut popas la Bacau si Roman. La Manastirea Neamt, insusi Patriarhul Nicodim a intimpinat cortegiul pelerinilor. S-a mers apoi in tinutul Sucevei si Botosanilor si intoarcerea la Iasi a avut loc pe Valea Siretului, cu opriri la Pascani, Tirgu Frumos si alte asezari.
Un pelerinaj inceput in mai si incheiat la 6 august, de Schimbarea la Fata. A fost o schimbare, o minune a lui Dumnezeu, isi aminteste cu nedisimulata multumire sufleteasca si cu o vibratie profunda Patriarhul. Se sfirseau rugaciunile, convoiul isi urma drumul, si ploile veneau negresit. Planul pelerinajului fusese intocmit riguros, dar a cunoscut, vrind-nevrind, numeroase abateri. Oamenii din satele neincluse in itinerar ieseau si implorau sa nu fie ocoliti. Uneori, amenintau cu taierea cauciucurilor in caz de refuz, isi aduce aminte, amuzindu-se, patriarhul de azi. "Am vazut minunile Sfintei Cuvioase Parascheva cu ochii mei, marturiseste Prea Fericirea Sa. Cu adevarat Ocrotitoarea Moldovei, asa mi s-a relevat atunci. Si-am povestit asta Regelui, cind l-am intimpinat la Iasi, parindu-mi-se cel mai minunat lucru pe care puteam sa-l spun".
E o istorie vie, plina de tilcuri. Patriarhul Teoctist a tinut sa ne-o spuna la un ceas sarbatoresc pentru noi, cind ne poftise sa ne daruiasca "Crucea Patriarhala". Ne facuse sa ne simtim o farima din duhul etern al Iasilor, al carei inalta expresie sint moastele Sfintei Cuvioase Parascheva. Iubirea Preafericirei Sale pentru Moldova daduse iar masura sa deplina.
Grigore Ilisei
Evenimentul.ro, 18-10-2003
|
| «« inapoi | |
|
