Glasul păsărelelor
O, români din ţări străine,
Voi pribegi fiind ca noi,
Aţi scăpat de grea ruşine
Şi de groaznice nevoi!
Ţara voastră cea frumoasă
Şi-a schimbat acuma sorţii,
Căci potrivnicii din casă
I-au croit veşmântul morţii!
Nistrul azi şi Tisa plânge,
Şi Carpaţii plâng duios,
Revărsând pârâu de sânge
Către Dunăre, în jos.
Oltul sună "versul" jalnic
Dintre muntii ardeleni,
Iară Prutul plânge doina
Prin Moldova, pân-la Reni.
Toate apele năvalnic,
Se unesc apoi în cor,
Şi sunând un cântec jalnic,
Plâng durerea Ţării lor!
Iară Dunărea la vale,
Strânge dorul la hotar,
Şi umplându-se de jale,
Spune Mării, cu amar!
Sfântul Ioan Iacob Românul-Hozevitul
|
| |
|
| «« inapoi | |
Constantin BALACEANU-STOLNICI, Ziua, 1 august 2007
De abia dupa ce ne-a parasit, Parintele Patriarh Teoctist incepe sa fie pretuit pentru capacitatile manageriale si abilitatea politica cu care a gospodarit Biserica Ortodoxa Romana (BOR) in vremurile foarte grele ale ateismului comunist, dar si in cele ale tranzitiei, cand nu a fost iertat de ateii post-marxisti si de adversarii traditiilor noastre spirituale, reusind sa asigure BOR credibilitatea pe care o are. Va ramane in istorie pentru dialogul pe care l-a inceput cu Papa Ioan Paul al II-lea, pentru reactivarea Mitropoliei Basarabiei, pentru mentinerea unitatii si echilibrului intern al bisericii si pentru ca a orientat-o si spre obiective sociale de seama. Desi a patronat ridicarea a cateva mii de biserici si sute de manastiri, nu i-a fost ingaduit sa vada Catedrala Neamului, pentru care a luptat din rasputeri.
|
| «« inapoi | |
|
