Glasul păsărelelor
O, români din ţări străine,
Voi pribegi fiind ca noi,
Aţi scăpat de grea ruşine
Şi de groaznice nevoi!
Ţara voastră cea frumoasă
Şi-a schimbat acuma sorţii,
Căci potrivnicii din casă
I-au croit veşmântul morţii!
Nistrul azi şi Tisa plânge,
Şi Carpaţii plâng duios,
Revărsând pârâu de sânge
Către Dunăre, în jos.
Oltul sună "versul" jalnic
Dintre muntii ardeleni,
Iară Prutul plânge doina
Prin Moldova, pân-la Reni.
Toate apele năvalnic,
Se unesc apoi în cor,
Şi sunând un cântec jalnic,
Plâng durerea Ţării lor!
Iară Dunărea la vale,
Strânge dorul la hotar,
Şi umplându-se de jale,
Spune Mării, cu amar!
Sfântul Ioan Iacob Românul-Hozevitul
|
| |
|
| «« inapoi | |
Părintelui nostru Teoctist, cu dragoste, din Tiraspol
In aceste zile de doliu e multă tristeţe jur. Inimile şi sufletele noastre plâng; plâng fiindcă a plecat de lângă noi Preafericitul Părinte Patriarh. Nimeni nu va putea şterge din sufletele noastre chipul drag al Părintelui nostru, care, ori de cite ori veneam la el in vizită, ne primea cu braţele deschise şi cu căldura sufletului său. Deseori, plecând spre Bucuresti, ne rugam la Bunul Dumnezeu să ne ajute să-l revedem pe cel drag inimilor noastre, pe Preafericitul Părinte.
Oare ştie cineva câte lucruri frumoase a făcut Preafericitul pentru noi, copiii şi profesorii români din Tiraspol? Ne simţeam bine acolo la el.Noi cântam cîntece patriotice, iar el plângea alături de noi. Ne întelegea durerile şi suferinţele. Avea timp şi răbdare să ne asculte pe toţi, ne îndruma, ne dădea sfaturi cum să supravietuim în această lume sălbatică, iar la plecare primeam binecuvântarea Măriei Sale. Cărţile religioase, BIBLIILE primite din mâna Prefericitului le vom păstra şi le vom ţine in cel mai sfânt loc. Ne-au rămas în memorie orice îndemn, orice sfat primit de la Părintele nostru.
Ce a făcut Preafericitul Părinte pentru noi, copiii românilor din Tiraspol?
Anul 1992. Începutul războiului din Transnistria. Copiii de la fosta şcoală română nr. 20, actualul Liceu "Lucian Blaga", au fost evacuaţi în oraşul Deva. Ştie oare cineva cum au ajuns copiii românilor la Deva? Cu ajutorul cui au ajuns acolo?
Preafericitul ştia, Sfinţia Sa împreună cu Ilie Ilaşcu, care a organizat evacuarea copiilor din zona de conflict, au făcut tot posibilul ca nici unul dintre copii să nu sufere, să nu vadă crimele, bombardamentele, sângele şi nenorocirea ce se abătuse asupra oraşului. De aceea Preafericitul ne iubea mult, fiindcă ştia prin ce trecem, ştia toate durerile noastre. Iată de ce ne primea cu atâta dragoste ori de cite ori veneam la el în vizită. Ştiam că uneori se simţea rău, dar alături de noi înflorea. La toate sărbătorile creştine primeam din mâna Parintelui daruri. A ajutat cât a putut şi cu ce a putut. In momentele grele a ajutat copiii din liceu, le trimitea daruri - chiar dacă nu a reuşit să ajungă aici niciodată. Aceasta nu se uita. Ştim bine că rugăciunile Prefericitului ne-au ajutat mult. Numai datorită acestora am supravieţuit.
Acum, în zi de doliu, nici nu am putut să fiu alături de Părinte ca să-mi iau rămas bun, să-i sărut mâna, să-i mulţumesc pentru că a fost mereu alături de noi, pentru faptul că atunci cînd ne-a fost greu Prea Fericitul ne-a primit şi ne-a încălzit sufletele. De ce Doamne, această sârmă ghimpată nu le permite fratilor să fie alături măcar atunci când le este greu?
Nu ne rămâne decât să ne rugăm în tăcere pentru Părintele nostru.
Prea Fericite Părinte Patriarh Teoctist, veţi rămâne mereu in sufletele noastre, ale copiilor şi profesorilor români din Tiraspol!
Raisa Pădurean
Director adjunct, Liceul "Lucian Blaga", Tiraspol
|
| «« inapoi | |
|
